întârzia
Romanian
Etymology
în- + târziu + -a
Verb
a întârzia (third-person singular present întârzie, past participle întârziat) 1st conj.
- (intransitive) to be late
- (intransitive) to linger, stay too long
- (transitive) to delay, retard
Conjugation
conjugation of întârzia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a întârzia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întârziind | ||||||
| past participle | întârziat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întârzii | întârzii | întârzie | întârziem | întârziați | întârzie | |
| imperfect | întârziam | întârziai | întârzia | întârziam | întârziați | întârziau | |
| simple perfect | întârziai | întârziași | întârzie | întârziarăm | întârziarăți | întârziară | |
| pluperfect | întârziasem | întârziaseși | întârziase | întârziaserăm | întârziaserăți | întârziaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întârzii | să întârzii | să întârzie | să întârziem | să întârziați | să întârzie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întârzie | întârziați | |||||
| negative | nu întârzia | nu întârziați | |||||
Derived terms
- întârziere
See also
- amâna