întâmpla

întâmpla

Romanian

Alternative forms

• tâmpla (archaic)

Etymology

Probably from a Vulgar Latin *intemplāre or *templāre, itself possibly from Latin templum (“temple; an open area, especially for augury or auspices”) (whence ultimately English contemplate through a derivative verb contemplor). To the augurs of ancient Rome, the flight of a bird that entered the templum was said to mean something was about to happen, and perhaps the Romanian term's sense derives from this, although it is uncertain. Alternatively, and perhaps more likely, the word derives instead from a diminutive of Latin tempus (“time”) (cf. the etymology of the derivative extemplo), with the sense coming from "that which is produced by time", thus "that which happens or occurs".[1]

Verb

a întâmpla (third-person singular present întâmplă, past participle întâmplat) 1st conj.

1. to happen, occur

Conjugation

    conjugation of întâmpla (first conjugation, no infix)

infinitive			a întâmpla
gerund			întâmplând
past participle			întâmplat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întâmplu	întâmpli	întâmplă	întâmplăm	întâmplați	întâmplă
	imperfect	întâmplam	întâmplai	întâmpla	întâmplam	întâmplați	întâmplau
	simple perfect	întâmplai	întâmplași	întâmplă	întâmplarăm	întâmplarăți	întâmplară
	pluperfect	întâmplasem	întâmplaseși	întâmplase	întâmplaserăm	întâmplaserăți	întâmplaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întâmplu	să întâmpli	să întâmple	să întâmplăm	să întâmplați	să întâmple
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întâmplă			întâmplați
	negative		nu întâmpla			nu întâmplați

Derived terms

• întâmplare

See also

• petrece

References

1. http://www.dex.ro/%C3%AEnt%C3%A2mpla