întovărășire
Romanian
Etymology
întovărăși + -re
Noun
întovărășire f (plural întovărășiri)
- accompaniment
Declension
Declension of întovărășire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) întovărășire | întovărășirea | (niște) întovărășiri | întovărășirile |
genitive/dative | (unei) întovărășiri | întovărășirii | (unor) întovărășiri | întovărășirilor |
vocative | întovărășire, întovărășireo | întovărășirilor |