întorcător
Romanian
Etymology
întoarce + -ător
Noun
întorcător n (plural întorcătoare)
- turner
Declension
Declension of întorcător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) întorcător | întorcătorul | (niște) întorcătoare | întorcătoarele |
genitive/dative | (unui) întorcător | întorcătorului | (unor) întorcătoare | întorcătoarelor |
vocative | întorcătorule | întorcătoarelor |