întemeia
Romanian
Etymology
From temei.
Verb
a întemeia (third-person singular present întemeiază, past participle întemeiat) 1st conj.
- to found, establish, set up
- to base on, predicate
Conjugation
conjugation of întemeia (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a întemeia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întemeind | ||||||
| past participle | întemeiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întemeiez | întemeiezi | întemeiază | întemeiem | întemeiați | întemeiază | |
| imperfect | întemeiam | întemeiai | întemeia | întemeiam | întemeiați | întemeiau | |
| simple perfect | întemeiai | întemeiași | întemeie | întemeiarăm | întemeiarăți | întemeiară | |
| pluperfect | întemeiasem | întemeiaseși | întemeiase | întemeiaserăm | întemeiaserăți | întemeiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întemeiez | să întemeiezi | să întemeieze | să întemeiem | să întemeiați | să întemeieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întemeiază | întemeiați | |||||
| negative | nu întemeia | nu întemeiați | |||||
Synonyms
- funda, înființa
Derived terms
- întemeiere
Related terms
- temelie