însușire
Romanian
Etymology
însuși + -re.
Pronunciation
- IPA(key): [ɨnsuˈʃirɛ]
Noun
însușire f (plural însușiri)
- quality, trait, attribute, characteristic, feature, property
- appropriation
Declension
declension of însușire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) însușire | însușirea | (niște) însușiri | însușirile |
genitive/dative | (unei) însușiri | însușirii | (unor) însușiri | însușirilor |
vocative | însușire, însușireo | însușirilor |