însurățel
Romanian
Etymology
From însurat + -el.
Noun
însurățel m (plural însurăței)
- newlywed man
Declension
Declension of însurățel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) însurățel | însurățelul | (niște) însurăței | însurățeii |
genitive/dative | (unui) însurățel | însurățelului | (unor) însurăței | însurățeilor |
vocative | însurățelule | însurățeilor |