înspăimântător
Romanian
Etymology
înspăimânta + -ător
Adjective
înspăimântător m or n (feminine singular înspăimântătoare, masculine plural înspăimântători, feminine and neuter plural înspăimântătoare)
- fearful
Declension
Declension of înspăimântător
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | înspăimântător | înspăimântătoare | înspăimântători | înspăimântătoare | ||
definite | înspăimântătorul | înspăimântătoarea | înspăimântătorii | înspăimântătoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | înspăimântător | înspăimântătoare | înspăimântători | înspăimântătoare | ||
definite | înspăimântătorului | înspăimântătoarei | înspăimântătorilor | înspăimântătoarelor |