înspăimântare
Romanian
Etymology
From înspăimânta + -re.
Noun
înspăimântare f (plural nspăimântări)
- fear, terror, fright
Declension
Declension of înspăimântare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) înspăimântare | înspăimântarea | (niște) nspăimântări | nspăimântările |
genitive/dative | (unei) nspăimântări | nspăimântării | (unor) nspăimântări | nspăimântărilor |
vocative | înspăimântare, înspăimântareo | nspăimântărilor |