însoțiere
Romanian
Etymology
From în- + soție.
Noun
însoțiere f (plural însoțieri)
- accompaniment
Declension
Declension of însoțiere
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) însoțiere | însoțierea | (niște) însoțieri | însoțierile |
genitive/dative | (unei) însoțieri | însoțierii | (unor) însoțieri | însoțierilor |
vocative | însoțiere, însoțiereo | însoțierilor |
References
- însoțiere in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN