însoți
Romanian
Etymology
From în + soț.
Verb
a însoți (third-person singular present însoțește, past participle însoțit) 4th conj.
- to accompany
- to conduct
Conjugation
conjugation of însoți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a însoți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | însoțind | ||||||
| past participle | însoțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | însoțesc | însoțești | însoțește | însoțim | însoțiți | însoțesc | |
| imperfect | însoțeam | însoțeai | însoțea | însoțeam | însoțeați | însoțeau | |
| simple perfect | însoții | însoțiși | însoți | însoțirăm | însoțirăți | însoțiră | |
| pluperfect | însoțisem | însoțiseși | însoțise | însoțiserăm | însoțiserăți | însoțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să însoțesc | să însoțești | să însoțească | să însoțim | să însoțiți | să însoțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | însoțește | însoțiți | |||||
| negative | nu însoți | nu însoțiți | |||||
Derived terms
- însoțire