însenina
Romanian
Etymology
From senin, or possibly from a Vulgar Latin root *inserenāre or from în + Latin serenāre, present active infinitive of serenō.
Verb
a însenina (third-person singular present înseninează, past participle înseninat) 1st conj.
- to clear up, brighten, lighten
- (figuratively) to brighten up, cheer up
Conjugation
conjugation of însenina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a însenina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înseninând | ||||||
| past participle | înseninat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înseninez | înseninezi | înseninează | înseninăm | înseninați | înseninează | |
| imperfect | înseninam | înseninai | însenina | înseninam | înseninați | înseninau | |
| simple perfect | înseninai | înseninași | însenină | înseninarăm | înseninarăți | înseninară | |
| pluperfect | înseninasem | înseninaseși | înseninase | înseninaserăm | înseninaserăți | înseninaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înseninez | să înseninezi | să însenineze | să înseninăm | să înseninați | să însenineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înseninează | înseninați | |||||
| negative | nu însenina | nu înseninați | |||||
Antonyms
- înnora
See also
- însori
- limpezi
- lumina
- înveseli