înrădăcinare
Romanian
Etymology
înrădăcina + -re
Noun
înrădăcinare f (uncountable)
- rooting
Declension
declension of înrădăcinare (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) înrădăcinare | înrădăcinarea |
genitive/dative | (unei) înrădăcinare | înrădăcinarei |
vocative | înrădăcinare, înrădăcinareo |