înrâurire
Romanian
Etymology
From înrâuri + -re.
Noun
înrâurire f (plural nrâuriri)
- influence
Declension
Declension of înrâurire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) înrâurire | înrâurirea | (niște) nrâuriri | nrâuririle |
genitive/dative | (unei) nrâuriri | nrâuririi | (unor) nrâuriri | nrâuririlor |
vocative | înrâurire, înrâurireo | nrâuririlor |
References
- înrâurire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN