înrudit
Romanian
Etymology
From the past participle of înrudi.
Verb
înrudit
- past participle of înrudi
Adjective
înrudit m or n (feminine singular înrudită, masculine plural înrudiți, feminine and neuter plural înrudite)
- related to
- (especially in the context of language) cognate with
Declension
declension of înrudit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | înrudit | înrudită | înrudiți | înrudite | ||
| definite | înruditul | înrudita | înrudiții | înruditele | |||
| genitive/ dative | indefinite | înrudit | înrudite | înrudiți | înrudite | ||
| definite | înruditului | înruditei | înrudiților | înruditelor | |||