înrobitor
Romanian
Etymology
înrobi + -tor
Noun
înrobitor m (plural înrobitori)
- enslaving
Declension
Declension of înrobitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) înrobitor | înrobitorul | (niște) înrobitori | înrobitorii |
genitive/dative | (unui) înrobitor | înrobitorului | (unor) înrobitori | înrobitorilor |
vocative | înrobitorule | înrobitorilor |