înotător
Romanian
Etymology
From înota (“to swim”) + -tor.
Pronunciation
- IPA(key): /ɨ.no.təˈtor/
Adjective
înotător m or n (feminine singular înotătoare, masculine plural înotători, feminine and neuter plural înotătoare)
- floating, swimming
Declension
declension of înotător
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | înotător | înotătoare | înotători | înotătoare | ||
definite | înotătorul | înotătoarea | înotătorii | înotătoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | înotător | înotătoare | înotători | înotătoare | ||
definite | înotătorului | înotătoarei | înotătorilor | înotătoarelor |
Noun
înotător m (plural înotători, feminine equivalent înotătoare)
- swimmer (one who swims)
Declension
declension of înotător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) înotător | înotătorul | (niște) înotători | înotătorii |
genitive/dative | (unui) înotător | înotătorului | (unor) înotători | înotătorilor |
vocative | înotătorule | înotătorilor |
Derived terms
- înotătoare
Related terms
- înot
- înota
- înotare
- înotat
- înotătură
- înotiș
References
- înotător in DEX online - Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)