înota
Romanian
Alternative forms
- înnota (archaic or non-standard spelling)
- nota (obsolete)
Etymology
From Vulgar Latin *innotāre, or *notāre (with the prefix în later added to the older Romanian form nota), from Latin natāre, present active infinitive of natō. Compare Aromanian anot, anutari, Italian nuotare, Venetian noar, Romansch nudar, nodar, Old French noer.
Verb
a înota (third-person singular present înoată, past participle înotat) 1st conj.
- to swim
Conjugation
conjugation of înota (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înota | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înotând | ||||||
| past participle | înotat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înot | înoți | înoată | înotăm | înotați | înoată | |
| imperfect | înotam | înotai | înota | înotam | înotați | înotau | |
| simple perfect | înotai | înotași | înotă | înotarăm | înotarăți | înotară | |
| pluperfect | înotasem | înotaseși | înotase | înotaserăm | înotaserăți | înotaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înot | să înoți | să înoate | să înotăm | să înotați | să înoate | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înoată | înotați | |||||
| negative | nu înota | nu înotați | |||||
Derived terms
- înotare
- înotătoare