înnebunitor
Romanian
Etymology
înnebuni + -tor
Adjective
înnebunitor m or n (feminine singular înnebunitoare, masculine plural înnebunitori, feminine and neuter plural înnebunitoare)
- mind-boggling
Declension
Declension of înnebunitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | înnebunitor | înnebunitoare | înnebunitori | înnebunitoare | ||
definite | înnebunitorul | înnebunitoarea | înnebunitorii | înnebunitoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | înnebunitor | înnebunitoare | înnebunitori | înnebunitoare | ||
definite | înnebunitorului | înnebunitoarei | înnebunitorilor | înnebunitoarelor |