înlănțuire
Romanian
Etymology
înlănțui + -re
Noun
înlănțuire f (plural înlănțuiri)
- concatenation
Declension
Declension of înlănțuire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) înlănțuire | înlănțuirea | (niște) înlănțuiri | înlănțuirile |
genitive/dative | (unei) înlănțuiri | înlănțuirii | (unor) înlănțuiri | înlănțuirilor |
vocative | înlănțuire, înlănțuireo | înlănțuirilor |