înlocuitor
Romanian
Etymology
înlocui + -tor
Noun
înlocuitor n (plural înlocuitori)
- substitute
Declension
Declension of înlocuitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) înlocuitor | înlocuitorul | (niște) înlocuitori | înlocuitorile |
genitive/dative | (unui) înlocuitor | înlocuitorului | (unor) înlocuitori | înlocuitorilor |
vocative | înlocuitorule | înlocuitorilor |