înfăptuire
Romanian
Etymology
înfăptui + -re
Noun
înfăptuire f (plural înfăptuiri)
- achievement
Declension
Declension of înfăptuire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) înfăptuire | înfăptuirea | (niște) înfăptuiri | înfăptuirile |
genitive/dative | (unei) înfăptuiri | înfăptuirii | (unor) înfăptuiri | înfăptuirilor |
vocative | înfăptuire, înfăptuireo | înfăptuirilor |