înfuriere
Romanian
Etymology
From înfuria + -re.
Noun
înfuriere f (uncountable)
- anger
Declension
declension of înfuriere (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) înfuriere | {{{def}}} |
genitive/dative | (unei) {{{pl}}} | {{{pl}}}i |