înfiola
Romanian
Etymology
From în- + fiolă.
Verb
a înfiola (third-person singular present înfiolează, past participle înfiolat) 1st conj.
- to put in a vial
Conjugation
conjugation of înfiola (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a înfiola | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înfiolând | ||||||
past participle | înfiolat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înfiolez | înfiolezi | înfiolează | înfiolăm | înfiolați | înfiolează | |
imperfect | înfiolam | înfiolai | înfiola | înfiolam | înfiolați | înfiolau | |
simple perfect | înfiolai | înfiolași | înfiolă | înfiolarăm | înfiolarăți | înfiolară | |
pluperfect | înfiolasem | înfiolaseși | înfiolase | înfiolaserăm | înfiolaserăți | înfiolaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înfiolez | să înfiolezi | să înfioleze | să înfiolăm | să înfiolați | să înfioleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înfiolează | înfiolați | |||||
negative | nu înfiola | nu înfiolați |