îndârjire
Romanian
Etymology
From îndârji + -re.
Noun
îndârjire f (plural îndârjiri)
- daringness
Declension
Declension of îndârjire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) îndârjire | îndârjirea | (niște) îndârjiri | îndârjirile |
genitive/dative | (unei) îndârjiri | îndârjirii | (unor) îndârjiri | îndârjirilor |
vocative | îndârjire, îndârjireo | îndârjirilor |
References
- îndârjire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN