îndușmănire
Romanian
Etymology
From îndușmăni + -re.
Noun
îndușmănire f (plural îndușmăniri)
- enmity
Declension
Declension of îndușmănire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) îndușmănire | îndușmănirea | (niște) îndușmăniri | îndușmănirile |
genitive/dative | (unei) îndușmăniri | îndușmănirii | (unor) îndușmăniri | îndușmănirilor |
vocative | îndușmănire, îndușmănireo | îndușmănirilor |
References
- îndușmănire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN