îndreptar
Romanian
Etymology
From în- + dreptar.
Noun
îndreptar n (plural îndreptare)
- guide (book)
Declension
Declension of îndreptar
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) îndreptar | îndreptarul | (niște) îndreptare | îndreptarele |
genitive/dative | (unui) îndreptar | îndreptarului | (unor) îndreptare | îndreptarelor |
vocative | îndreptarule | îndreptarelor |