încura
Romanian
Etymology
From a Vulgar Latin root *incurrāre, from Latin incurrō, incurrere, from currō.
Verb
a încura (third-person singular present încură, past participle încurat) 1st conj.
(archaic, regional)
- to drive, goad (a horse); to chase away
- (of horses) to start running fast
Conjugation
conjugation of încura (first conjugation, no infix)
infinitive | a încura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încurând | ||||||
past participle | încurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încur | încuri | încură | încurăm | încurați | încură | |
imperfect | încuram | încurai | încura | încuram | încurați | încurau | |
simple perfect | încurai | încurași | încură | încurarăm | încurarăți | încurară | |
pluperfect | încurasem | încuraseși | încurase | încuraserăm | încuraserăți | încuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încur | să încuri | să încure | să încurăm | să încurați | să încure | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încură | încurați | |||||
negative | nu încura | nu încurați |
Synonyms
- (goad, drive): mâna, goni
- (run): fugi, alerga
Related terms
- cure