încumetare
Romanian
Etymology
încumeta + -re
Noun
încumetare f (uncountable)
- daring
Declension
declension of încumetare (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) încumetare | încumetarea |
genitive/dative | (unei) încumetare | încumetarei |
vocative | încumetare, încumetareo |