încuiere
Romanian
Etymology
încuia + -re
Noun
încuiere f (plural încuieri)
- locking
Declension
Declension of încuiere
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) încuiere | încuierea | (niște) încuieri | încuierile |
genitive/dative | (unei) încuieri | încuierii | (unor) încuieri | încuierilor |
vocative | încuiere, încuiereo | încuierilor |