încrimina
Romanian
Verb
a încrimina (third-person singular present încriminează, past participle încriminat) 1st conj.
- Alternative form of incrimina
Conjugation
conjugation of încrimina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a încrimina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încriminând | ||||||
past participle | încriminat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încriminez | încriminezi | încriminează | încriminăm | încriminați | încriminează | |
imperfect | încriminam | încriminai | încrimina | încriminam | încriminați | încriminau | |
simple perfect | încriminai | încriminași | încrimină | încriminarăm | încriminarăți | încriminară | |
pluperfect | încriminasem | încriminaseși | încriminase | încriminaserăm | încriminaserăți | încriminaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încriminez | să încriminezi | să încrimineze | să încriminăm | să încriminați | să încrimineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încriminează | încriminați | |||||
negative | nu încrimina | nu încriminați |