încordare
Romanian
Etymology
încorda + -re
Noun
încordare f (plural încordări)
- tension
Declension
Declension of încordare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) încordare | încordarea | (niște) încordări | încordările |
genitive/dative | (unei) încordări | încordării | (unor) încordări | încordărilor |
vocative | încordare, încordareo | încordărilor |