înclina
See also: inclina, incliná, and inclinà
Romanian
Alternative forms
- inclina
Etymology
Borrowed from French incliner, Latin inclinare. Compare the inherited doublet închina.
Verb
a înclina (third-person singular present înclină, past participle înclinat) 1st conj.
- to incline (all senses)
- to bow, bend
- to tilt
- to lean
Conjugation
conjugation of înclina (first conjugation, no infix)
infinitive | a înclina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înclinând | ||||||
past participle | înclinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înclin | înclini | înclină | înclinăm | înclinați | înclină | |
imperfect | înclinam | înclinai | înclina | înclinam | înclinați | înclinau | |
simple perfect | înclinai | înclinași | înclină | înclinarăm | înclinarăți | înclinară | |
pluperfect | înclinasem | înclinaseși | înclinase | înclinaserăm | înclinaserăți | înclinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înclin | să înclini | să încline | să înclinăm | să înclinați | să încline | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înclină | înclinați | |||||
negative | nu înclina | nu înclinați |
Synonyms
- (incline): apleca, tinde
- (bend, bow): îndoi
Derived terms
- înclinare, înclinație
See also
- închina