înarmare
Romanian
Etymology
înarma + -re
Noun
înarmare f (plural înarmări)
- arming
Declension
Declension of înarmare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) înarmare | înarmarea | (niște) înarmări | înarmările |
genitive/dative | (unei) înarmări | înarmării | (unor) înarmări | înarmărilor |
vocative | înarmare, înarmareo | înarmărilor |