împărțitor
Romanian
Etymology
împărți + -tor
Noun
împărțitor m (plural împărțitori)
- dispenser
Declension
Declension of împărțitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) împărțitor | împărțitorul | (niște) împărțitori | împărțitorii |
genitive/dative | (unui) împărțitor | împărțitorului | (unor) împărțitori | împărțitorilor |
vocative | împărțitorule | împărțitorilor |