împământenire
Romanian
Etymology
From împământeni + -re.
Noun
împământenire f (plural împământeniri)
- naturalization
- settling (in a place)
Declension
Declension of împământenire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) împământenire | împământenirea | (niște) împământeniri | împământenirile |
| genitive/dative | (unei) împământeniri | împământenirii | (unor) împământeniri | împământenirilor |
| vocative | împământenire, împământenireo | împământenirilor | ||