împământeni
Romanian
Etymology
From în- + pământean.
Verb
a împământeni (third-person singular present împământenește, past participle împământenit) 4th conj.
- to naturalize
- to settle (in a place)
Conjugation
conjugation of împământeni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a împământeni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împământenind | ||||||
| past participle | împământenit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împământenesc | împământenești | împământenește | împământenim | împământeniți | împământenesc | |
| imperfect | împământeneam | împământeneai | împământenea | împământeneam | împământeneați | împământeneau | |
| simple perfect | împământenii | împământeniși | împământeni | împământenirăm | împământenirăți | împământeniră | |
| pluperfect | împământenisem | împământeniseși | împământenise | împământeniserăm | împământeniserăți | împământeniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împământenesc | să împământenești | să împământenească | să împământenim | să împământeniți | să împământenească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împământenește | împământeniți | |||||
| negative | nu împământeni | nu împământeniți | |||||