împuternicit
Romanian
Etymology
Past participle of împuternici.
Adjective
împuternicit m or n (feminine singular împuternicită, masculine plural împuterniciți, feminine and neuter plural împuternicite)
- empowered
Declension
Declension of împuternicit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | împuternicit | împuternicită | împuterniciți | împuternicite | ||
| definite | împuternicitul | împuternicita | împuterniciții | împuternicitele | |||
| genitive/ dative | indefinite | împuternicit | împuternicite | împuterniciți | împuternicite | ||
| definite | împuternicitului | împuternicitei | împuterniciților | împuternicitelor | |||
Noun
împuternicit m (plural împuterniciți)
- empowered
Declension
Declension of împuternicit
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) împuternicit | împuternicitul | (niște) împuterniciți | împuterniciții |
| genitive/dative | (unui) împuternicit | împuternicitului | (unor) împuterniciți | împuterniciților |
| vocative | împuternicitule | împuterniciților | ||
Verb
împuternicit (past participle of împuternici)
- past participle of împuternici