împrăștia
Romanian
Etymology
From îm- + praștie.
Verb
a împrăștia (third-person singular present împrăștie, past participle împrăștiat) 1st conj.
- to spread, scatter
- to diffuse, clear away, dissipate
Conjugation
conjugation of împrăștia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a împrăștia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împrăștiind | ||||||
| past participle | împrăștiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împrăștii | împrăștii | împrăștie | împrăștiem | împrăștiați | împrăștie | |
| imperfect | împrăștiam | împrăștiai | împrăștia | împrăștiam | împrăștiați | împrăștiau | |
| simple perfect | împrăștiai | împrăștiași | împrăștie | împrăștiarăm | împrăștiarăți | împrăștiară | |
| pluperfect | împrăștiasem | împrăștiaseși | împrăștiase | împrăștiaserăm | împrăștiaserăți | împrăștiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împrăștii | să împrăștii | să împrăștie | să împrăștiem | să împrăștiați | să împrăștie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împrăștie | împrăștiați | |||||
| negative | nu împrăștia | nu împrăștiați | |||||
Derived terms
- împrăștiere
See also
- întinde