împrejurime
Romanian
Etymology
împrejur + -ime
Noun
împrejurime f (plural împrejurimi)
- environment
Declension
Declension of împrejurime
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) împrejurime | împrejurimea | (niște) împrejurimi | împrejurimile |
genitive/dative | (unei) împrejurimi | împrejurimii | (unor) împrejurimi | împrejurimilor |
vocative | împrejurime, împrejurimeo | împrejurimilor |