împiedica
Romanian
Etymology
From Latin impedicāre, present active infinitive of impedicō.
Verb
a împiedica (third-person singular present împiedică, past participle împiedicat) 1st conj.
- to hinder (to make it difficult for someone to do something), impede
- (reflexive) to stumble
Conjugation
conjugation of împiedica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a împiedica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împiedicând | ||||||
| past participle | împiedicat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împiedic | împiedici | împiedică | împiedicăm | împiedicați | împiedică | |
| imperfect | împiedicam | împiedicai | împiedica | împiedicam | împiedicați | împiedicau | |
| simple perfect | împiedicai | împiedicași | împiedică | împiedicarăm | împiedicarăți | împiedicară | |
| pluperfect | împiedicasem | împiedicaseși | împiedicase | împiedicaserăm | împiedicaserăți | împiedicaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împiedic | să împiedici | să împiedice | să împiedicăm | să împiedicați | să împiedice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împiedică | împiedicați | |||||
| negative | nu împiedica | nu împiedicați | |||||
Antonyms
- ajuta
Derived terms
- împiedicare
Related terms
- piedică
See also
- încurca
- deranja
- jena
- stânjeni