împestrița
Romanian
Etymology
From în- + pestriț.
Verb
a împestrița (third-person singular present împestrițează, past participle împestrițat) 1st conj.
- to variegate
Conjugation
conjugation of împestrița (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a împestrița | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împestrițând | ||||||
| past participle | împestrițat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împestrițez | împestrițezi | împestrițează | împestrițăm | împestrițați | împestrițează | |
| imperfect | împestrițam | împestrițai | împestrița | împestrițam | împestrițați | împestrițau | |
| simple perfect | împestrițai | împestrițași | împestriță | împestrițarăm | împestrițarăți | împestrițară | |
| pluperfect | împestrițasem | împestrițaseși | împestrițase | împestrițaserăm | împestrițaserăți | împestrițaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împestrițez | să împestrițezi | să împestrițeze | să împestrițăm | să împestrițați | să împestrițeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împestrițează | împestrițați | |||||
| negative | nu împestrița | nu împestrițați | |||||