împelița
Romanian
Verb
a împelița (third-person singular present împelițează, past participle împelițat) 1st conj.
- Alternative form of împielița
Conjugation
conjugation of împelița (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a împelița | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împelițând | ||||||
| past participle | împelițat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împelițez | împelițezi | împelițează | împelițăm | împelițați | împelițează | |
| imperfect | împelițam | împelițai | împelița | împelițam | împelițați | împelițau | |
| simple perfect | împelițai | împelițași | împeliță | împelițarăm | împelițarăți | împelițară | |
| pluperfect | împelițasem | împelițaseși | împelițase | împelițaserăm | împelițaserăți | împelițaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împelițez | să împelițezi | să împelițeze | să împelițăm | să împelițați | să împelițeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împelițează | împelițați | |||||
| negative | nu împelița | nu împelițați | |||||