îmfla
Romanian
Verb
a îmfla (third-person singular present îmflă, past participle îmflat) 1st conj.
- Obsolete form of umfla.
Conjugation
conjugation of îmfla (first conjugation, no infix)
infinitive | a îmfla | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îmflând | ||||||
past participle | îmflat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îmflu | îmfli | îmflă | îmflăm | îmflați | îmflă | |
imperfect | îmflam | îmflai | îmfla | îmflam | îmflați | îmflau | |
simple perfect | îmflai | îmflași | îmflă | îmflarăm | îmflarăți | îmflară | |
pluperfect | îmflasem | îmflaseși | îmflase | îmflaserăm | îmflaserăți | îmflaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îmflu | să îmfli | să îmfle | să îmflăm | să îmflați | să îmfle | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îmflă | îmflați | |||||
negative | nu îmfla | nu îmflați |
References
- îmfla in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN