îmbrățișa
Romanian
Etymology
From în + braț (“arm”). Compare Aromanian ambratsu, ambrãtsishedz, French embrasser, Italian abbracciare.
Verb
a îmbrățișa (third-person singular present îmbrățișează, past participle îmbrățișat) 1st conj.
- to hug, embrace
Conjugation
conjugation of îmbrățișa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a îmbrățișa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îmbrățișând | ||||||
| past participle | îmbrățișat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îmbrățișez | îmbrățișezi | îmbrățișează | îmbrățișăm | îmbrățișați | îmbrățișează | |
| imperfect | îmbrățișam | îmbrățișai | îmbrățișa | îmbrățișam | îmbrățișați | îmbrățișau | |
| simple perfect | îmbrățișai | îmbrățișași | îmbrățișă | îmbrățișarăm | îmbrățișarăți | îmbrățișară | |
| pluperfect | îmbrățișasem | îmbrățișaseși | îmbrățișase | îmbrățișaserăm | îmbrățișaserăți | îmbrățișaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îmbrățișez | să îmbrățișezi | să îmbrățișeze | să îmbrățișăm | să îmbrățișați | să îmbrățișeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îmbrățișează | îmbrățișați | |||||
| negative | nu îmbrățișa | nu îmbrățișați | |||||