îmbelșugat
Romanian
Etymology
From the past participle of îmbelșuga, from belșug.
Pronunciation
- IPA(key): /ˌɨm.bel.ʃuˈɡat/
Adjective
îmbelșugat m or n (feminine singular îmbelșugată, masculine plural îmbelșugați, feminine and neuter plural îmbelșugate)
- plentiful, abundant
- rich, fruitful
Declension
declension of îmbelșugat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | îmbelșugat | îmbelșugată | îmbelșugați | îmbelșugate | ||
| definite | îmbelșugatul | îmbelșugata | îmbelșugații | îmbelșugatele | |||
| genitive/ dative | indefinite | îmbelșugat | îmbelșugate | îmbelșugați | îmbelșugate | ||
| definite | îmbelșugatului | îmbelșugatei | îmbelșugaților | îmbelșugatelor | |||
Related terms
- îmbelșugare
See also
- abundent
- bogat
- spornic
Verb
îmbelșugat
- past participle of îmbelșuga