zvântura
Romanian
Etymology
From z- + vântura.
Verb
a zvântura (third-person singular present zvântură, past participle zvânturat) 1st conj.
- to wander
Conjugation
conjugation of zvântura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a zvântura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | zvânturând | ||||||
| past participle | zvânturat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | zvântur | zvânturi | zvântură | zvânturăm | zvânturați | zvântură | |
| imperfect | zvânturam | zvânturai | zvântura | zvânturam | zvânturați | zvânturau | |
| simple perfect | zvânturai | zvânturași | zvântură | zvânturarăm | zvânturarăți | zvânturară | |
| pluperfect | zvânturasem | zvânturaseși | zvânturase | zvânturaserăm | zvânturaserăți | zvânturaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să zvântur | să zvânturi | să zvânture | să zvânturăm | să zvânturați | să zvânture | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | zvântură | zvânturați | |||||
| negative | nu zvântura | nu zvânturați | |||||
References
- zvântura in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN