zdrumeca
Romanian
Verb
a zdrumeca (third-person singular present zdrumecă, past participle zdrumecat) 1st conj.
- Obsolete form of zdrumica.
Conjugation
conjugation of zdrumeca (first conjugation, no infix)
infinitive | a zdrumeca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | zdrumecând | ||||||
past participle | zdrumecat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | zdrumec | zdrumeci | zdrumecă | zdrumecăm | zdrumecați | zdrumecă | |
imperfect | zdrumecam | zdrumecai | zdrumeca | zdrumecam | zdrumecați | zdrumecau | |
simple perfect | zdrumecai | zdrumecași | zdrumecă | zdrumecarăm | zdrumecarăți | zdrumecară | |
pluperfect | zdrumecasem | zdrumecaseși | zdrumecase | zdrumecaserăm | zdrumecaserăți | zdrumecaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să zdrumec | să zdrumeci | să zdrumece | să zdrumecăm | să zdrumecați | să zdrumece | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | zdrumecă | zdrumecați | |||||
negative | nu zdrumeca | nu zdrumecați |
References
- zdrumeca in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN