avântare
Romanian
Etymology
From avânta + -re.
Noun
avântare f (plural avântări)
- rushing
Declension
Declension of avântare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) avântare | avântarea | (niște) avântări | avântările |
genitive/dative | (unei) avântări | avântării | (unor) avântări | avântărilor |
vocative | avântare, avântareo | avântărilor |
References
- avântare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN