vârlăvior
Romanian
Etymology
From vârlav + -ior.
Adjective
vârlăvior m or n (feminine singular vârlăvioră, masculine plural vârlăviori, feminine and neuter plural vârlăviore)
- Diminutive of vârlav
Declension
Declension of vârlăvior
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | vârlăvior | vârlăvioră | vârlăviori | vârlăviore | ||
definite | vârlăviorul | vârlăviora | vârlăviorii | vârlăviorele | |||
genitive/ dative | indefinite | vârlăvior | vârlăviore | vârlăviori | vârlăviore | ||
definite | vârlăviorului | vârlăviorei | vârlăviorilor | vârlăviorelor |
References
- vârlăvior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN